Şepreuşul apare frecvent în unele documente din secolele XIV – XVI,cu ocazia unor dispute între familiile maghiare nobiliare Bethlen şi Neczply, prima atestare documentară din 1364 prezintă aşezarea sub denumirea de “Şeproş”- după legenda populară numele comunei Şepreuş provine de la cuvantul maghiar Sepros, Seprosok,Seprukoto care înseamnă “confecţionări de mături”,denumire ce pare a fi adevărată,deoarece în trecut hotarul comunei Şepreuş era dominat de existenţa unei păduri întinse de răchită (nuiele),din care se pare că locuitorii confecţionau mături de nuiele,pe care le comercializau în satele învecinate.

Între anii 1556 – 1595  localitatea Şepreuş,împreună cu tot comitatul Zărandului cad în mainile turcilor,perioadă în care se pare că comuna Şepreuş se bucură de o oarecare prosperitate.

În cursul evului mediu se numără printre cele mai populate aşezări,după cum reiese din diferite documente ca “Actul de donaţie a împăratului Romano-german Carol al VI-lea,în favoarea ducelui Rinaldo de Modena” din anul 1632,la acea dată satul fiind descris ca făcand parte din comitatul Zărandului

Spre mijlocul sec.XVIII,mai exact în anul 1726, localitatea intră sub stăpanirea habsburgică,fiind considerate teritorii cucerite,fără stăpan,au fost trecute în stăpanirea erariului (fiscului).Sub stăpanirea împărătesei Maria Tereza,mai exact în anul 1771/1772  apar primele date demografice,precum şi suprafeţele de pămant cultivate,care arătau că populaţia comunei Şepreuş se prezenta astfel:

-         iobagi - 160 de familii;

-         jeleri cu casă – 9 ;

-         jeleri fără casă – 1;

Tot la acest recensămant este specificată suprafaţa de teren folosită,ea fiind în jurul a 2572 de iugăre mici (aproximativ 40 de arii),din care:

- 176 de iugăre în intravilan;

- 955 de iugăre arături;

- 1230 de iugăre Faneţe.

Această suprafaţă care era în posesia populaţiei reprezenta doar 1/7 din hotarul de 19000 de iugăre al comunei Şepreuş,restul fiind alodiale,fiind proprietatea erariului.

În anul 1774 la iniţiativa Mariei Tereza s-a hotărat reglementarea urbarială – în speţă s-a efectuat o împărţire a pămanturilor după calitatea lor,stabilindu-se 4 categorii,pămanturile din Şepreuş au fost declarate de categoria a II-a.

În anul 1821 comuna Şepreuş a intrat în stăpanirea deplină a fraţilor Czaran (Antal,  Janoş,Istvan şi Kristof),în schimbul unei sume de 100.000 de florini.Cu această ocazie se face o nouă reglementare de hotar.Din suprafaţa de 19.000 de iugăre o suprafaţă de 2028 iug.reprezentand sesiile iobăgeşti,au fost repartizate în felul următor:

-         terenuri arabile 1.378 iug.

-         Faneţe 200 iug.

-         Păşuni 450 iug.

În anul 1848 suprafaţa pămanturilor ţărăneşti era de 1306 iug.,în anul 1898 ajungand la 2147 iug.+ 350 iug.păşune comunală.