Primăria Boldur, județul Timiș

Istorie

Din datele pe care le deţinem Boldurul ca reşedinţă de comună apare încă din anul 1895, având în subordine Jabărul, prin notarialul de care depindea. În perioada 1930-1968 Boldurul a cuprins satele Jabăr şi Hodoş, iar din anul 1968, potrivit Legii 2/1968 are în componenţă satele: Boldur, Jabăr, Ohaba-Forgaci şi Sinersig.

După 1950 primarii comunei Boldur sunt:
1. Petrescu Cornel: 1954-1956;
2. Vonica Mihai: 1957-1958;
3. Sârbescu Ioan: 1959-1960;
4. Ianeşca Ioan: 1961-1962;
5. Haţegan Cornel: 1963-1984;
6. Abrudan Fira: 1985-1989;
7. Sfârcoci Ion: 1989-1990;
8. Sârbu Ioan: 1990-1992;
9. Zgriba Ioan: 1992-1996;
10. Stoi Constantin Cristian:1996-prezent

Istoria localităţii Boldur

- primele urme documentare dateaza din anul 1368, cand asezarea apare sub denumirea „Bondor”;
- documentul din 1371-1372 care consemnează numărul de oameni ce participă la construirea cetăţii ORŞOVA arată: „Item Petrus kenezius de BOLDUR II homines destinavit”, ceea ce înseamnă: “De asemenea Petru judele din Boldur a destinat 2 oameni”;
- la 1476 a aparţinut judeţului Timiş şi a fost proprietatea familiei Poşa;
- la 1471 regele Mateiu, donează oraşul şi cetatea Hodoş cu Boldur şi alte sate ce aparţineau familiei lui Ştefan Poşa, în două părţi egale, palatinului ţării, Mihai Orszagh şi Ioan Ongar;
- la 1597 comuna Boldur, ca aparţinătoare atunci Transilvaniei, se pomeneşte cu ocazia introducerii familiei Bejan, în posesiunea comunei Belinţ din judeţul Timiş;
- din conscrierile din 1690-1700 rezultă că Boldurul aparţine Luncii Lugojului;
- în conscrierea din 1717, apare cu 35 de case, aparţinând ca şi Lugojul, districtului Caransebeş;
- datele din 1812 precizează că satul aparţinea familiei Anton Bernathfy până la 1848 “când Andrei Kiss fost administrator la Prefectura judeţului Caraş cere de la judeţ să se facă împărţirea domeniului;
- conform unor documente din 1871 singurul moşier al satului Boldur era Arthur Palikucevi;
- la 1883-1884 hotarele comunei Boldur aparţin contesei Maria Bubna, hotare aflate în apropierea râului Uleu având izvorul lângă comuna Oloşag şi cuprinde şi râul Cernabora;
- în Cronica Parohială a satului Boldur se stipulează că bătrânii îşi amintesc de la strămosii lor că "acest sat este format din două grupuri: români neaoşi (frătuţi) şi din munteni, sau bufeni, colonişti veniţi din Muntenia, după care şi satul este recunoscut şi împărţit în două districte: al Muntenilor şi al Frătuţilor”, rezultând boldurenii ;
- revoluţia din 1918 va conduce la răzvrătirea unei părţi din boldureni şi alţii din împrejurimi care vor devasta castelul din centrul satului;
- reforma agrară urmată după încheierea primului război mondial pune în posesia fiecărei familii un lot de 5 jugăre, expropriaţi fiind toţi moşierii de cele 2000 jugăre de teren arabil, boldurenii devenind liberi şi stăpâni pe averea lor. Dacă în alte documente se face referire la vechea vatră a satului, tot Cronica Parohială precizează locul acesteia “dâmpul din Sălişte” situat între satul de pe vatra actuală, la 3 km, spre răsărit, către Lugoj, pe dâmburile ce se mai observă şi acum”;
- şi cel de al II-lea război mondial din 1941-1945 a secerat un număr de 13 eroi din satul Boldur;
- odată cu alegerile din 1946 au urmat evenimente ce au destabilizat satul ca peste tot care au însemnat o totală schimbare: cei săraci au trecut în fruntea satului, au urmat împovărătoarele cote greu de suportat, iar protestatarii au fost judecaţi şi întemniţaţi, socotiţi împotriva regimului totalitar, iar ultimele zile ale cooperativei agricole de producţie Boldur s-au încheiate prin marele act din decembrie, 1989, odată cu lichidarea sistemului totalitar.

Istoria localităţii Jabăr

- în 1597 Sigismund Bathory donează localitatea "Sabat" împreună cu alte localităţi familiei Besan;
- Notele lui Margisigli de la 1690-1700 o cuprind în Lunca Lugojului sub denumirea de "Sabar";
- toponimul Sabar sub este notat până după 1700 aşa cum este dat în Krassa Varmegye Tortenete de istoricul maghiar Pesty Frigyes ca apoi să fie schimbat prin 1717 în Jabăr, probabil de către Carabinski. Sabar ar însemna broscan, deci satul broscanilor;
- conscrierea din 1717 o aminteşte cu 33 de case în districtul Făget;
- înaintea revoluţiei de la 1848 Jabărul este în posesia familiei Milencovici, după stingerea căreia localitatea este supusă licitaţiei;
- monograful Pasty Frigyes menţionează suprafaţa hotarelor Jabărului la 1848 ca fiind de 1402 jug.39 stj., iar Ion Lotreanu pentru anul 1935 dă următoarele date: 813 locuitori, 198 case, biserica ortodoxă, scoala primară cu un învătator şi un teritoriu în suprafaţă de 1454 jug.;
- din datele direcţiei de statistică rezultă că în anul 1910 Jabărul avea 945 locuitori;
- în anul 1930 avea 811 locuitori şi 186 gospodării.

Istoria localităţii Ohaba Forgaci

- în 1442 din porunca regelui Ulaszlo I, domeniile unor sate printre care şi "Chewhaba" sunt trecute în posesia lui Nicolae Turcsin şi Mihai Cornethi;
- la 1470 localitatea este proprietatea soţiei lui Sândrin Sisman care o ipotecheaza fostului castelan de Severin Iacob Margai;
- în jurul anului 1880 denumirea satului este "Csev-Ohaba". Numele de "Forgaci" i s-a dat mult mai târziu, în cinstea consilierului districtului Anton Forgacs pentru a se deosebi de numele de Ohaba din Ardeal şi mai ales din judeţele Arad şi Caraş Severin;
- în anul 1935 localitatea avea 1504 locuitori, biserică ortodoxă, şcolă primară cu doi învăţători, o bibliotecă şi căminul cultural "Deşteptarea"

Istoria localităţii Sinersig

- urme despre existenţa satului sunt de la 1323, când a fost proprietatea lui Ioan Dan, castelan de Jdioara. O parte din hotare se numesc şi astăzi "Valea lui Dan";
- în documentele de la Matei Corvin din 1471 satul apare ca „passessio”, pe lângă „castellum” şi „appidum” Hodos.
- localitatea este consemnată în harta lui Merey din 1723-1735;
- timp de un secol domeniile localităţii cunosc o serie de proprietari: la 1781-Iosif Kereztury, la 1790 -contele Ioan Althyn, iar la începutul sec.XIX devine proprietatea familiei Gyurky;
- datele atestă că localitatea a fost centru de comună de care a aparţinut satul Căpăt;
- din 1856 făcea parte din regiunea Banat cu reşedinţa la Timişoara, raionul Lugoj, iar de acest centru de comună aparţineau satele Ficătari şi Ohaba-Forgaci până în 1966 când Ficătariul trece la comuna Racoviţa;
- în 1938 episcopul Caransebeşului Vasile Lăzărescu sfinţeşte biserica şi monumentul eroilor din localitate;
- după reforma teritorial-administrtivă din 1967, Sinersigul este încorporat, din anul 1968, luna august, comunei Boldur, devenind sat component;
- denumirea Sinersig ar proveni din mai vechiul Szénaszeg, ungurescul szena însemnând fân, iar szeg, colţ, unghi, ceea ce presupune că s-a format într-un loc cu fânaţ, într-o poiană cu un număr redus de locuitori