Prima biserică a fiinţat în locul numit „Pârâul Şuţului, dovadă fiind o cruce de mormânt cu nume de preot. Îi urmează a biserică clădită pe terenul actualului cimitir, de pe locul numit Podăşel, distrusă în primul război mondial.

Actuala biserică, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” şi „Sf. Gheorghe” a fost construită în anul 1927, din piatră şi lemn, acoperită cu draniţă, fiind o imitaţie fidelă a Mănăstirii Sf. Ilie din Topliţa, arhitecţi fiind Klosz şi Schonauer, iar iconostasul a fost lucrat de Maxim Suciu din Gălăoaia. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de pictorul ceh Parizek. În interior era văruit, iar în exterior netencuit. Aşa arăta biserica din Podăşel în 14 septembrie 1930, când a fost sfinţită de un sobor de preoţi, în frunte cu episcopul militar Ioan Stroie, protopop fiind Ioan Maloş, iar preot Ioan Popescu, care a păstorit 50 de ani, având grijă să lase în locul său un vrednic fiu al satului, pe Mera Valer, care, în cei 12 ani de păstorire, a ridicat o frumoasă casă parohială în mijlocul satului, şi ar fi continuat, dar o boală nemiloasă l-a răpit la doar 35 de ani. După o perioadă de aproape 250 de ani, şirul preoţilor din sat s-a întrerupt de sosirea în parohie a actualului preot, Alexandru Grecu.

După Revoluţia din anul 1989 s-a acţionat în ideea modernizării locaşului de cult prin următoarele lucrări: s-a prelungit naosul cu o tindă având deasupra un turn clopotniţă, din care s-a putut realiza şi un balcon în naos pentru cor, s-a tencuit interior şi exterior, s-a înlocuit duşumeaua, turnându-se ciment, peste care s-a pus parchet de brad.

În anul 1999 locaşul a fost îmbrăcat în haină picturală de către pictorul sucevean Cezar Ungureanu. Prin grija mai multor credincioase din parohie, s-au cumpărat covoare noi şi aşa fiind pregătită, biserica a fost sfinţită în 30 iulie 2000 de Î.P.S. Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, protopop fiind Teodor Beldean.

Dintre preoţii care au slujit se cunosc numele următorilor: Ionică Popescu, Teodor Popescu (coleg cu Coşbuc) Iosif Popescu, Ioan Popescu şi Mera Valer, toţi fii ai satului.

Obiectele de patrimoniu pe care biserica le are constau în cărţi şi icoane, iar acestea sunt: Cazania lui Varlaam (1642), Antologhion (manuscris) şi altul din 1705, apoi icoane în număr de 18 din care amintim: Iisus învăţător (1750), Sfânta Treime şi Fecioara (1750), uşi împărăteşti de la vechea biserică (secolul al XVIII – lea, cruce (1750), ş.a.

Biserica revenită datează din anul 1881, având hramul „Sf. Nicolae”, este clădită din piatră şi lemn, fiind acoperită cu tablă – meşterii nu se cunosc. Reparaţii s-au făcut în anii 1931 şi 1969, fiind zugrăvită în interior şi exterior. Icoanele de pe iconostas au fost realizate de pictorul profesor V. Constantinescu din Cluj. În 2002, prin grija preotului paroh şi printr-un ajutor primit de la conducerea de la GECSAT Târnăveni, sector Bistra, la care s-au adăugat donaţii de la credincioşi, în bani şi scândură, cu ajutorul unor tineri meseriaşi din sat, s-a înlocuit partea lemnoasă a turnului cu lambriuri de brad finisat, după care, din donaţiile credincioşilor, s-au tocmit meşteri în tablă şi s-a înlocuit tabla veche deteriorată. Urmează înnoirea acoperişului, a interiorului şi a exteriorului.

Dintre preoţii slujitori amintim: pr. Roman, Popa Ioan, Boţean Petru, Boţean Augustin şi Vasile Moldovan, sub care s-a făcut reîntregirea.

Preot paroh este Alexandru Grecu.