În mediul rural, drumurile constituie ruta de transport cea mai importantă, dar dezvoltarea acestora şi a traficului este încă departe de a îndeplini standardele europene. Doar jumătate dintre comune au acces direct la reţeaua de drumuri iar din acest motiv se poate spune că reţeaua de drumuri actuală deserveşte doar 3/5 din totalul populaţiei rurale. Mai mult de 25% dintre comune nu pot utiliza drumurile în perioadele cu precipitaţii. În 2005, drumurile publice în România acopereau o suprafaţă de 79 904 km, iar dintre acestea 80% reprezentau drumuri judeţene şi drumuri comunale. Lucrările efectuate în ultimii ani s-au concentrat în special pe reparaţii şi modernizări ale reţelei de drumuri naţionale. Resursele financiare limitate au făcut ca drumurile judeţene şi comunale să fie serios neglijate, iar calitatea şi gradul lor de utilizare au scăzut dramatic. Doar 10,6% din drumurile judeţene şi drumurile comunale au fost modernizate, dintre care 30,7% au fost acoperite cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. Drumurile comunale nu sunt, în general, adecvate utilizării în scopuri de afaceri. Alte dificultăţi în mediul rural sunt accesarea serviciilor medicale şi educaţionale, accesul populaţiei rurale la educaţia de bază şi la serviciile de sănătate este împiedicat de serviciile de transport deficitare, cu un impact negativ asupra fluxului urban – rural al medicilor şi profesorilor.