Sectorul turistic în anul 2005, comparativ cu anul 1998, a înregistrat o creştere a numărului structurilor de cazare (+35,4%), a nivelului capacităţii de cazare (+0,95%) şi numărul locurilor de cazare în pensiunile turistice a ajuns la 22.061 în anul 2005, dintre care 50,5% în spaţiul rural. Dezvoltarea turismului rural în pensiuni depinde de caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni, folclor, regiuni etnografice şi produse agricole. Turismul specific pentru Bucovina (Nord - Est) este cel religios, în Maramureş (Nord - Vest), turismul arhitectural şi etnografic, în Transilvania (Centru) - turismul recreaţional şi cultural, arta culinară şi a vinului, iar la poalele Munţilor Carpaţi se practică pescuitul. Turismul rural şi agro-turismul sunt activităţi generatoare de venituri alternative, ceea ce oferă posibilităţi de dezvoltare a spaţiului rural, datorită peisajelor unice, ariilor semi-naturale vaste, ospitalităţii locuitorilor din mediul rural. Conservarea tradiţiilor, culturii, a specialităţilor culinare şi a băuturilor precum şi diversitatea resurselor turistice rurale oferă potenţial pentru dezvoltarea acestui sector. Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare şi inovare pentru turismul românesc, precum şi de creare de servicii turistice moderne şi competitive. Sectorul este afectat de lipsa organizării, promovării şi diseminării informaţiilor precum centrele turistice ce activează la nivel local. O componentă importantă a vieţii satului este cultura, domeniu care poate contribui în mod specific la creşterea gradului de atractivitate a satului pentru populaţia tânără. Mijloacele prin care se transmite cultura în mediul rural sunt: căminele şi alte aşezăminte culturale, bibliotecile, cinematografele, radioul, televiziunea şi internetul. În ultimii 10-15 ani s-a putut constata o continuă degradare a mediului cultural al României pe fondul reducerii sprijinului financiar acordat domeniului, atât din partea bugetului public, cât şi din partea finanţatorilor privaţi. Această situaţie a căpătat aspecte alarmante în multe zone rurale, unde majoritatea căminelor culturale,a caselor de cultură şi a altor aşezăminte culturale şi-au încetat activitatea sau servesc altor destinaţii. Situaţia bibliotecilor este caracterizată şi ea de o tendinţă descendentă, mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a altor domenii din viata culturală a satelor, şi cu toate că în anul 2005 se înregistrau un număr de 8.239 de biblioteci, doar o mică parte desfăşurau activităţi specifice. Manifestarea identităţii culturale, a tradiţiilor şi a obiceiurilor este influenţată de regiune, care reprezintă mai mult decât o locaţie geografică. Date fiind acestea, menţinerea identităţii culturale trebuie să includă câţiva factori, cum ar fi educaţia şi consumatorii de cultură. În acest sens, protejarea moştenirii rurale este extrem de importantă în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului rural, ca modalitate de promovare a satelor româneşti, cu un efect pozitiv asupra atragerii turiştilor, dar şi asupra populaţiei locale.